Copierea – maladia “incurabilă” a studenţilor
În ultimul timp, fenomenul copierii s-a transformat într-o “activitate” obişnuită şi destul de actualizată în rândurile studenţilor; “activitate” ce “îmbracă” nuanţa iresponsabilului şi imoralului. Pentru unii este fenomenul ce include un scop în sine, iar pentru alţii este “ceva la modă”.
În această ordine de idei, copierea nu poate constitui un catalizator al personalităţilor în devenire, deoarece frânează dezvoltarea gândirii şi posibilitatea afirmării “marelui om” ce trăieşte în fiecare din noi. Acesta, la rîndul său, aşteaptă să fie descoperit, valorificat şi acceptat ca cea mai utilă şi mai frumoasă moştenire ce nu are preţ, dar care înglobează cea mai mare valoare. Acest “mare om” despre care vă vorbeam este RAŢIUNEA, care în mod conştient este îndepărtată de viciile umane.
În abordarea subiectului nostru, drept viciu apare din nou copierea – viciu care s-a dovedit a fi mai puternic decît glasul raţiunii. Acest viciu transformă majoritatea tinerilor în nişte fiinţe ce nu au încredere în forţele proprii, care devin din ce în ce mai laşi şi care acceptă cu uşurinţă fenomenul depersonalizării. Anume laşitatea, neîncrederea şi indiferenţa “vânează” caractere lipsite de voinţă cărora “le interzice” să asculte glasul raţiunii, care, la rândul ei, îi îndeamnă să ofere tot ce au mai bun pentru a investi într-un viitor sigur şi durabil.
Cu regret, ţin să menţionez faptul, că o bună parte dintre tineri (studenţi) au uitat cu desăvârşire de existenţa Codului de Etică Personal, care include cele cinci Facultăţi Intelectuale: memoria, fantezia, judecata, bunul simţ şi imaginaţia.
Nevalorificarea acestui potenţial intelectual îi şi determină să recurgă la metode meschine “de afirmare “.
Pornind de la ideea că oamenii sînt arhitecţi ai propriului viitor, ne permitem să argumentăm că cunoştinţele se aseamănă cu nişte cărămizi solide, din care ai reuşi să construieşti un viitor durabil, pe când doar simularea cunoştinţelor (copierea) – este similară doar cu imaginea cărămizii, care în esenţă reprezintă nişte goluri ( lipsă de conţinut ).
Nu cred că cineva ar reuşi să construiască un viitor durabil din “cărămizi imaginare”, la sigur ar rămâne doar cu frumoasa “iluzie de a crea”.
Îndemnul mesajului desprins din acest context este de a conştientiza faptul că dispunem de un potenţial intelectual care trebuie şi merită să fie valorificat, e necesar de a descoperi personalitatea din noi şi de a-i permite să se dezvolte în lumina raţionalului şi a sesizării realităţii bunelor moravuri şi eticii comportamentale. Toate acestea, însă, pot fi obţinute doar prin muncă asiduă, interes şi onestitate.
Deci, să nu ne asemănăm cu acei arhitecţi prost calificaţi şi acele firi iluzorii care distrug totul înainte de a începe să construiască ceva.
Croitoru Lilia, studenta an. V, facultatea “Business şi administrarea afacerilor”. ASEM – 2006
Ziarul „Curierul economic”, nr..
|
